amiază
fetiţa doarme cu pumnii
strânşi
pumnii fetiţei au mărimea
şi culoarea
unei caise
luminează sub pătură
înot până acolo
pe întuneric
unde ajung
se deschide
o toamnă
în care suntem toţi
şi ne ţinem de mâini în
jurul mesei
ca în filme
pe masă un coş mare
cu fructe
în fructe e foarte linişte
când muşcăm
liniştea ne intră în gură
şi ne înghite
fetiţa respiră uşor cum
vântul umple apoi goleşte
o pânză
colorată
ecoul cântecului de leagăn
cam asa…faza calma
“pumnii fetiţei au mărimea
şi culoarea
unei caise” mi-a placuuut imaginea asta!
sincer? asta e poezie. are tot ce-i trebe. dar asta mai putin importanta. misca. cine n u recunoaste, treaba lui. da aici este ce trebuie sa este.
Margaret
imi pare bine ca te-ai oprit sa citesti si daca ai gasit ceva care ti-a sunat bun eu :). Multam de semn/
Batrane
e o treaba ca ai lasat semn aici, stiu ca nu faci asta des asa ca multumiri pt comment.Daca este si vezi tu ca este sper si eu sa mai fie cat pot/poate fi.:)
bravo, mai, raluco. nu stiu care-mi place mai mult, ”pumnii fetiţei au mărimea
şi culoarea
unei caise”
sau
unde ajung
se deschide
o toamnă
în care suntem toţi
şi ne ţinem de mâini în
jurul mesei
ca în filme
sau
în fructe e foarte linişte.
nu stiu, nu ma pot decide. din cauza asta, ti-o recomand. :)
sarumana ma, Ioano:)). ca iti place si ca nu te poti decide si eu ma bucur de indecizie:)