Radu Aldulescu la Profesioniștii, cu Eugenia Vodă: „Sunt excesiv în literatură și din acest motiv nu-mi rămâne exces și în viață.”

Radu Aldulescu, autorul romanului Rezidenți în Casa Visurilor, a fost invitatul doamnei Eugenia Vodă în emisiunea Profesioniștii de pe TVR1. Aceștia au discutat despre literatură, despre omul din spatele cărților, despre viață și despre condiția scriitorului în România.

Radu Aldulescu (n.1954, București) este considerat de unii critici cel mai mare prozator român, care a publicat după Revoluție. El este cunoscut pentru realismul dur din cărțile sale și pentru personajele marginalizate, damnate.

„Ești un prozator care are atâta viață în condei, care din câteva linii creează niște personaje atât de adevărate, care creează niște situații obsedante, care te urmăresc, te traumatizează. Nu vă sfătuiesc să citiți noaptea! Ai atâta forță! Intri în niște zone de întuneric, de durere, de nebunie!” – spune Eugenia Vodă în emisiunea din data de 12 octombrie, de pe TVR 1.

Ca și personajele din cărțile sale, Aldulescu este considerat și el un damnat, care a sacrficat totul pentru scris. Astfel, în interviu, Eugenia Vodă îl provoacă pe scriitor să ne spună mai multe despre el, despre viața pe care a trăit-o: „Ești un om care a scris 10 cărți despre care s-a scris mult, însă despre om se știu foarte puține lucruri.”

Deși la început, autorul este reticent, spunând că opera este mai importantă decât omul din spatele ei, pe parcursul discuției începe să ne povestească despre copilăria lui, despre relația cu părinții, amândoi ziariști privilegiați ai regimului comunist din România, cu care nu a avut o relație extraordinară, și despre dorința lui de a deveni boxer.

„M-am născut în orgasmul bucuriei morții lui Stalin (…). Eram un copilaș ciudat. Până la 12 ani am visat să fiu un mare boxer. Pe urmă am făcut canotaj, haltere, atletism (…). Nu mi-a plăcut cartea, școala. Mă simțeam îndoctrinat și ideologizat.”

Radu Aldulescu a preferat munca în locul facultății. La 19 ani și-a anunțat părinții că nu dorește să urmeze o facultate, iar acest lucru i-a dezamăgit.

„În momentul în care am hotărât să nu fac o facultate, părinții mei au considerat că i-am trădat.”

Până și-a descoperit vocația de scriitor, acesta a avut mai multe meserii grele în fabrici și uzine, iar la 22 de ani s-a căsătorit cu prima lui soție. Nici cu femeile nu a avut mai mult noroc. A fost căsătorit de patru ori și divorțat de trei, deoarece era văzut ca un ratat în viață, care nu are un serviciu bănos. Abia la 63 de ani și-a găsit liniștea, cu actuala lui soție, o tânără regizoare, cu care s-a căsătorit religios în biserică.

„Dacă te uiți la dedicațiile cărților, poți să descoperi toate soțiile pe care le-am avut.”

Deși visul lui Radu Aldulescu era să devină boxer, pe la 16 ani scria povestiri și simțea nevoia unei confirmări. Astfel s-a dezvoltat obsesia de a deveni scriitor. În anii ’80, publica în revistele literare ale vremii, iar în 1993, publică primul său roman, Sonată pentru acordeon, pe care părinții lui nu l-au citit.

„Părinții mei nu au citit romanul meu de debut.”

Când vine vorba de scris, Radu Aldulescu mărurisește că nu își face niciodată un plan. Se așează la mașina de scris fără o idee în minte și construiește pe parcurs. Scrisul pentru el a devenit o rutină, pentru că scrie zilnic, de dimineață până pe la prânz.

„Când mă pun la masa de lucru nu știu ce voi scrie în ziua aceea. Nu am niciun plan. Romanul e o chestie de compoziție. Ca o simfonie. La un roman lucrez zi de zi.”

Întrebat de Eugenia Vodă cărei categorii de cititori i se adresează, Aldulescu răspunde că se adresează lui însuși, pentru că scriitorul român scrie pentru posteritate. Prozatorul declară că vrea să trăiască exclusiv din scris, chiar dacă acest lucru este aproape imposibil în România. Acesta spune și că Uniunea Scriitorilor era singurul loc în care se simțea încadrat, dar a fost exclus, deoarece s-a înscris într-o altă asociație a scriitorilor.

După zece romane publicate în România și câteva traduse în Franța și Ungaria, Radu Aldulescu mărturisește că este la fel de sărac ca în tinerețe. În prezent, stă cu chirie într-o locuință socială, după ce ani de zile a trăit în camere de zece metri pătrați și birouri ale Uniunii Scriitorilor.

„Sunt excesiv în literatură și din acest motiv nu-mi rămâne exces și în viață.”

La finalul emisiunii, Radu Aldulescu, autorul romanului Rezidenți în Casa Visurilor, declară că pentru el, „casa visurilor” se află undeva pe malul Mării Negre. Acesta mai spune și că nu își dorește o casă a lui, fiind mulțumit că stă în chirie.