„Mojar” sau povestea cărții fără voce
M-am născut în 1947. În viața de până acum am fost: golan, student, muzician, textier, fumător, afemeiat uneori, băutor de vodcă, defectolog, logoped și psihoterapeut în școli speciale, practicant de karate, contrabandist, marochiner, poet, îngrijitor de bătrâni în Germania, tată, creștin gnostic, lector universitar, doctor în psihologia artei, tâmplar, gravor și bijutier. De o vreme încoace am impresia că sunt un nimeni.
Valeriu Mircea Popa
Ajuns peste noapte în sărăcie
În noiembrie 2017, pentru că a semnat alături de alți scriitori câteva scrisori împotriva felului în care este manageriată Uniunea Scriitorilor din România, Valeriu Mircea Popa a fost exclus din uniune.
Automat i s-a tăiat și adaosul de 50% la pensie, bani de la bugetul de stat atribuiți prin lege scriitorilor și artiștilor membri ai uniunilor de creație. Mai mult, pe restul pensiei de profesor i s-a pus poprire, pentru ca uniunea să recupereze din banii pe care i i-a acordat de când el a ieșit la pensie și până la excludere.
În afară de câteva ajutoare oferite de prietenii săi, Valeriu Mircea Popa s-a văzut nevoit să treacă peste iarna lui 2017 – 2018 cu mai puțin de 700 de lei pe lună. Bani din care să-și plătească întreținerea, să-și asigure mâncarea, să-și achiziționeze medicamentele și alte lucruri vitale pentru a putea să supraviețuiască.
AVC-ul care l-a lăsat fără voce
Apoi, în luna martie 2018, pe fond nervos, Valeriu Mircea Popa a suferit un accident vascular cerebral. A fost internat mult timp, a trecut prin momente extrem de dificile, la limita dintre viață și moarte, iar când a ieșit din spital a rămas poate fără cel mai de preț lucru pe care-l avea: capacitatea de a vorbi.
Lui Valeriu Mircea Popa îi plăcea enorm să povestească. De atunci însă însă, el nu a mai putut povesti nimănui ceva, nici măcar prin ce trece. Poate doar silabisi cuvinte simple, scrie greu pe hârtie pentru că mâinile îi tremură, fapt pentru care nu mai poate lucra nici bijuterii – singura sa pasiune care îi mai putea aduce un venit în plus. Situația sa financiară este la fel de dificilă și, poate mai trist decât toate lucrurile care i s-au întâmplat, a rămas singur.
Am simțit un gol al minții de când am avut accidentul.
„Nu mai sunt cine am fost”, îmi spunea la o țigară acest om de care mă leagă o prietenie stranie, între noi fiind aproape 40 de ani diferență de vârstă. Mi-am amintit orele nenumărate în care treceam pe la el și îmi arăta cum face bijuterii. Sau când stăteam la povești despre poezie, despre scriitori și despre viață, în general. Din puținul lui, Valeriu Mircea Popa mi-a dăruit enorm. Nu doar mie, ci tuturor scriitorilor tineri mai ales, pe care i-a încurajat și i-a susținut de câte ori a putut. „Rămân atâtea lucruri de dăruit, atunci când nu ți-a mai rămas nimic”, scria el într-o poezie.
Privind în ochii lui calzi, care au rămas la fel, mi-am amintit că el a fost printre puținii oameni care m-au învățat să iubesc mai mult lumea, mai ales atunci când lumea nu făcea decât să mă înrăiască prin nedreptatea ei.
Mojar, povestea volumului de poezie fără voce
Când m-am întâlnit cu Valeriu Mircea Popa și am trecut pe al acasă, aproape de toamna lui 2018, mi-a arătat pe biroul său plin de foi un nou volum de poezii, la care lucra înainte de avut accidentul vascular și pe care l-a perfecționat în timpul în care a stat singur, după aceea. MOJAR scria mare pe prima pagină, de unde am înțeles că este titlul volumului. Mi l-a arătat cu degetul, nu a putut să-l pronunțe cum trebuie.
Primul text pe care mi-a alunecat privirea se numea Binecuvântarea și era foarte scurt:
Binecuvântat fie omul care vorbește cu apa din propriul trup.
Aceluia i se vor dezvălui toate tainele.
I-am propus atunci lui Valeriu să scoatem împreună cartea aceasta la Editura Hyperliteratura. Nu doar volumul Mojar, ci și o selecție a celor mai frumoase poezii pe care le-a publicat vreodată, o antologie din toată opera sa: MOJAR și alte poeme care nu există.
Deși nu publicăm în general poezie, ci mai mult romane sau cărți de istorie și alte proiecte, am crezut cu tărie că antologia de versuri a lui Valeriu Mircea Popa, care cuprinde și cel mai nou volum al său, va fi bine primită de cititori. Iar faptul că noi oferim drepturi financiare mult mai mari autorilor decât oricare altă editură (de 25% în acest caz), îl va ajuta pe Valeriu să treacă peste perioada dificilă în care se găsește.
În lunile noiembrie și decembrie 2018, am inițiat o campanie de crowdfunding prin care aproape 300 de cititori s-au implicat, precomandând aproape 350 de exemplare din Mojar și și alte poeme care nu există. Ajutându-ne nu doar să dăm viață acestei cărți, dar și să îi asigurăm lui Valeriu Mircea Popa o sumă importantă de bani.
Povestea însă nu s-a terminat. Dacă vreți să-l ajutați mai departe pe scriitorul Valeriu Mircea Popa, puteți comanda în continuare volumul său, AICI.