Octavian Soviany

Afișez toate cele 6 rezultate

Octavian Soviany s-a născut pe 23 aprilie 1954, la Brașov. A urmat cursurile Facultății de Filologie ale Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, devenind ulterior doctor în filologie la Universitatea din București. Poet, dramaturg, critic literar – deși urăște această titulatură –, dar mai ales un prozator de excepție, Octavian Soviany a lucrat mult timp profesor de Limba și literatura română (Colegiul Național „Mihai Eminescu” din București), fiind iubit pentru metodele inedite prin care îi făcea pe elevii săi să se apropie de cărți, fapt ce a contribuit din plin la formarea multor tineri scriitori încă din timpul școlii.

A publicat până acum peste 15 volume de poezie (printre care: „Ucenicia bătrânului alchimist”, debutul său din 1983, „Cartea lui Benedict”, „Alte poeme de modă veche”, „Scrisori din Arcadia”, „Dilecta”, „Pulberea, praful și revoluția”, „Dicționarul de rime”, „Călcâiul lui Magellan”, „Apocalipsul suav” sau „Ariete pentru dublu flaut”, în tandem cu Șerban Foarță), cinci romane (bestseller-ul „Viața lui Kostas Venetis”, „Moartea lui Siegfried”, „Textele de la Monte Negro”, „Năluca”, „Casa din Strada Sirenelor”, seria „Lelian”), teatru, critică și istorie literară („Textualism, postmodernism, apocaliptic” sau „Cinci decenii de experimentalism”), a tradus din franceză nenumărați autori (Baudelaire, Verlaine, Dumas, sau recenta „Istoria familiei Sanson”, jurnalul ultimului descendent al celei mai mari dinastii de călăi ai Franței, un proiect aparte de istorie), cartea de memorii „Am fost un copil reușit?”, și a scris de-a lungul timpului mii de articole despre cărți aproape în toate revistele de literatură și de cultură din țară.

Pe lângă nenumărate premii acordate în stufoasa sa activitate, a fost decorat și cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, acordat de Președintele României. A fost membru al USR (Uniunea Scriitorilor din România) din 1995 până în 2016, atunci când în luna martie a fost exclus, alături de alți scriitori importanți contemporani, aducându-i-se acuzații de rebeliune împotriva conducerii USR, din cauza reacțiilor sale împotriva felului în care uniunea este manageriată în ultimii ani.